Vacanțăăăă!

Sau mai bine spus… ziua și orașuuul!

E simplu, povestea lungă spusă pe scurt sună cam așa: sâmbătă 22 decembrie – Sibiu, duminică – Cluj, luni – Găbud (colindat în seara de ajun), marți și miercuri – Crăciunul – Sibiu, joi – Pitești, vineri –  Bologna (decolare din București), sâmbătă – Pisa, duminică – Fiesole, luni – Florența, marți, 1 ian – Pisa – București – Pitești, miercuri, 2 ian – Sibiu, joi – Cluj, Cluj, Cluj…

Oare… dacă am venit din țări străine pe 1 ianuarie și am fost pe drumuri, chiar înseamnă că vom călători tot anul? ‘om trăi și ‘om vedea! 😀

Înainte de plecarea în concediu, am aplicat pentru concediu de odihnă – nu știu ce să spun despre această denumire :))

În ciuda orașelor, a drumurilor, a zborurilor și a oamenilor alături de care am trăit zilele astea, cel mai important este că pentru noi au fost două săptămâni în care ne-am văzut zi de zi! Două săptămâni în care am descoperit, în care ne-am descoperit, am învățat, am vizitat, am mâncat bunătățuri, ne-am plimbat prin locuri noi și ne-am bucurat.

Cele 4 orașe

Pentrucă așa a fost să fie, așa și acum: eu cu serviciul la Cluj, dar Acasă la Sibiu, el cu serviciul la București, dar Acasă la Pitești!

Așa că weekend-ul acesta, le-am bifat pe toateee!!! + faptul că el a venit de la Bistrița (la Cluj), + Brașovul extra, că doar… așa se face un adevărat circuit al țării!

Așadar el a venit de la Bistrița la Cluj vineri seara și am mers la Sibiu (trecut întâi pe la super-fancy-iQuest-Xmas-party să salutăm pe cineva drag – cam facem concurență, una mai pe drumuri decât alta!).

Sâmbătă dimineața am mers la Pitești (la sora lui), iar de acolo spre destinația finală București – my beloved-missed-dear-jungle! Duminică dimineața am plecat la Brașov, cu oprire matinală la Mănăstirea Cornu, iar de acolo, eu cu busul spre Cluj, el înapoi la București. Și uite așa se face mia de kilometri în 48 de ore, pam-pam!

11 weekend-uri

…consecutive, tot pe drumuri!

Acesta este numărul maxim pe anul acesta de weekend-uri în care am fost tot plecată, vineri de vineri sau miercuri de duminică sau cum o fi fost, ideea e că săptămâna viitoare se împlineau 3 luni de când nu am mai stat o sâmbătă și o duminică în Cluj.

I-am spus să stăm, fiecare la casa lui, să ne mai și odihnim, că suntem tot pe drumuri. Mai ales că săptămâna viitoare vineri vom avea liber și ne vom vedea.

Din cele 11 weekend-uri, în trei nu ne-am văzut, dar eu am mers Acasă, deci am fost tot în deplasare. Și mi-a spus „dar, mașina merge, benzină este…” și uite așa, m-a sunat vineri seara să îmi spună că el sâmbătă la 05:30 pleacă din București și vine. Deja își pusese anunțul pe blablacar și zice „gata, mi-am scos banii de benzină, vin!”

Și a venit! De cum a „aterizat”, nici nu l-am întrebat dacă îi e foame, sete sau somn, ci ne-am întâlnit direct în parcarea de la sală și l-am dus la meci de volei feminin: Cluj – CSM București… primul lui meci de volei!

Apoi am mers la cumpărături, am gătit, am povestit, ne-am făcut plimbarea de seară…

Duminică dimineața am mers la Doamne Doamne, ne-am întâlnit și cu verișoara mea acolo, apoi ne-am făcut somnul de amiazi. După-masă am mers la o plimbare cu poveste pe dealuri până ne-a prins seara și ne-am întors numai bine să vedem luminițele din centru și înghesuiala din târgul de Crăciun (ieri s-a deschis).

Este primul weekend în care simt că am stat cel mai mult timp împreună și am făcut lucruri diverse. Cred că aveam nevoie de astfel de momente mai mult decât ne imaginam fiecare.

Mulțumesc!

Primul răsărit… împreună

După ce am avut parte de cel mai lung apus împreună, astăzi am văzut și primul răsărit. Nu a fost la fel de lung ca apusul, dar a avut farmecul lui, speșăl.

Apusul văzut împreună a fost din avion, efectiv mergând spre Soare! El tot voia să se ascundă după linia orizontului, dar noi zburam spre el să îl mai vedem puțin… și încă puțin… să zbori spre Soare… împreună… pentru a prelungi clipa momentului și Bucuria… de pus în „buzunarul sufletului”!

De data aceasta însă, nu știam dacă să ne trezim să vedem răsăritul. Eu dormind la etaj, am zis că mă voi trezi dimineață și dacă se arată ceva spectaculos la orizont, îl anunț. Am deschis ochii cu câteva minute înainte de ora stabilită (fără alarmă) și când m-am uitat afară, i-am trimis mesaj „Wake up, wake up! Hai să ieșim că va fi minunat!”… și a fost!

Teoretic, răcoroasă dimineață, ca de noiembrie, dar practic… în suflet era atât căldură și atâta Bucurie că nu mai conta nimic… mai ales după ce a apărut dânsul… „el Sorel, el Sorel cel frumușel” 🙂

Duminică cu Victor_ie

După un weekend petrecut la al tău Acasă, duminică ne-a dus fratele tău la Mănăstirea Slănic, iar noi am stat acolo pe bancheta din spate ca doi copii cuminți și ne-am început tema la capitolul colinde (avem vreo sută de colinde de învățat până mergem în tabără).

Mi-ai povestit multe despre acele locuri, locurile în care ai crescut, despre năzbâtiile pe care le făceați, ca orice copii.

Nu am știut că există Sfântul Victor, dar nici că se putea să îl întâlnesc și să îl cunosc pe fratele tău altcândva decât tocmai acum, la aniversarea lui.

Să trăiască mulți, frumoși și luminoși ani!

Poză cu și între frați 🙂

Întâmplător

„Întâmplătoare” a fost și venirea mea la București tocmai de ziua ta de naștere, „întâmplătoare” a fost și întâlnirea de acum tocmai la aniversarea numelui… multe întâmplări întâmplătoare în ultima vreme…

De data aceasta ne-am întâlnit pentru a merge împreună la botezul prietenilor tăi, învăț, încet, încet să spun și prietenii noștri… am nevoie de timp pentru asta, ca și pentru multe altele după cum se vede.

Bucureștiul (e) altfel

… cu tine …

Mulțumesc pentru amintirea de la…

Locul unde ne-au venit ultimele autobuze deodată, dar în direcții diferite, și nu numai…

Munții Ciucaș, cu corturile

„Voi, munţilor mândri, moşnegi cununaţi
Cu stelele bolţii albastre,
În leagănul vostru de codri şi stânci
Dorm toate poveştile noastre.”

(Octavian Goga)

Au trecut trei ani și un pic de când nu am mai mers cu cortul, de atunci de când… făceam întreceri cu picurii pe cort, cu sufletul cel colorat 🙂

Cam greu accesul, dar când știi că urmează să mergi pe munte cu 40 și ceva de omuleți, schimbi atâtea transporturi câte sunt necesare și oricâte escale (Cluj – Sibiu: singură cu mașina, Sibiu – Brașov: tren, Brașov – Cheia: mașină plină cu copii dragi).

Revăzut omuleții cei dragi, chiar când mi-am făcut rucsacul am găsit în buzunarul gecii biletul de tren din 21 aprilie de când am fost ultima oară, tot cu ei, în Munții Baiului.

Povești povestite, pe drum, pe cărări și poteci, printre picuri și printre razele de vânt, luat cina la grămadă, în jurul focului, cântat La mulți ani și băut șampanie în vârful muntelui, acompaniați de nelipsitele cântece de munte… Bucurie să fie, restul… în suflet.