Ș-am plecat… la marea adunare a omuleților din toată țara! Vineri a fost zi de prezentări și povești, despre trecut și planuri de viitor, iar sâmbătă ziua era rezervată distracției și relaxării. Sâmbătă dimineața, după micul dejun, am fost de ne-am dat cu tiroliana („cea mai lungă tiroliană din România” – se laudă ei), apoi am plecat… la luat Bucurie!
Am plecat cu o colegă, cu mașina (urma să mă lase în Sebeș, ea continuându-și drumul până la Cluj) și pe când să ieșeam noi de pe autostradă la Sebeș, a trecut Tina pe lângă noi! Cum să nu o știi pe Tina?! Tina cea albă ce duce și aduce Dar-uri! 🙂 Nu am răzbit să pun mâna pe telefon să te sun, iar când te-am auzit răspunzând cu „Chiar a funcționat?” am început să râdem amândouă! Ce pot să mai spun… mă bucur enorm de tare că a funcționat și că ne-am „nimerit întâmplător” în Sebeș în același timp. Acesta a fost doar un alt dar primit de la „bunicul bucuriei noastre”, a avut el grijă să ne întâlnim pentru a sărbători cei 3 anișori de la primirea marilor Dar-uri (că tu deja îl ai și pe Micul Dar).
Nu aș fi putut rămâne la Arsenal Park cu colegii, gândul mi-ar fi fost în cu totul o altă parte! Așa că m-am luat și am plecat: „Cu ce vei merge din Sebeș?”… habarnam! Nu aveam nici cel mai mic dubiu, dar nici cea mai mică îngrijorare că nu voi avea cu ce să ajung Acolo. Nu am mai stat niciodată cu o coală de hârtie în drum, pe care să scrie destinația… nici acum nu am stat, doar am pus-o pe ghiozdan (am legat-o cu șnurul ecusonului de la servici) și am plecat. Nu am apucat să mușc bine din corn și a oprit o mașină în dreptul meu: „Mergi Acolo?” Da. „Până la Șugag te duc eu.” Săr’-na! M-a lăsat șoferul cel fotbalist în centrul Șugagului, iar acolo mi-a spus „Cum să mergi pe jos? Dacă nu aveam acest eveniment, te duceam eu până sus!”, mulțumesc mult pentru grijă, dar sigur mai urcă lume, voi ajunge eu cumva. Nu am ajuns bine la ieșirea din sat și a și oprit o mașină de TM: „Hai sus că trebuie să ajungem la conferința despre Părintele!” … și am ajuns!
M-a copleșit Bucuria, locul, ninsoarea, oamenii-cu-suflete-frumoase…
Ți-am spus că ne vom mai minuna încă mult și bine de „întâlnirea întâmplătoare” din Sebeș… în 2014 ne-am primit Dar-urile, în 2015 am zis că nu vin (aveam ceva de făcut pentru servici), dar am fugit cu bucureștenii și ți-am făcut o surpriză surprinzătoare (crescuse deja dorul… și distanța), în 2016 tu aveai „la purtător” și rodul Dar-ului primit în urmă cu 2 anișori, iar acum… a avut grijă să ne adune și de astă dată, iar Bucuria a fost nemăsurat-de-nemăsurabilă!
Și-a venit iarna…
PhotogrAndra 