De prin oraș primăvărate

Salutul de dimineață

Evadare sau curiozitate?

Ninsoare de petale, pe trotuare

De luat sau de dat?

Cu vârsta

L’a_pus

La magazinul „deScris” e ne-deSchis

Lucrurile mici

Când m-am mutat în Cluj, mi-am căutat chirie astfel încât să pot merge pe jos la servici. Fac 30-35 de minute pe jos (asta pentru că am de trecut și un deal – Clujul ăsta e tăt un deal și-o vale!), dar măcar nu depind de mijloace de transport în comun. Saaau pentru că au avut grijă fetele de mine (și am fost cuminte?), mi-au dăruit o trotinetăăăă… cu ea ajung în 15-20 de min!

Asta îmi lipsea în București… tare! Și mă și speria în același timp. Dacă într-o zi nu ar fi mers metroul sau autobuzele? Eu, de unde locuiam, făceam 1h 40min până la servici, pe jos (asta de unde am locuit în ultima perioadă, la început stăteam la 2h 30min de servici). Acolo parcă timpul e altfel, lumea parcă chiar nu are timp. Am văzut-o și am trăit-o pe pielea mea, cât de greu era să ajung în două părți diferite în aceeași seară sau să reușesc să mă văd cu anumiți omuleți.

Aici timpul parcă are altă dimensiune. Am timp să fac mai multe activități, am timp să mă plimb mai mult, am timp mai mult… pentru mine! Și cel mai important: nu mai sunt pe fugă și mereu grăbită (nu că aș fi de fel, dar acolo te fura ritmul). De multe ori mă întrebam oare de ce se grăbesc așa? Dimineața, da, să zicem, că e firea umană să lenevească mai mult dimineața și apoi să nu răzbească să o ia din loc; bă, dar seara unde vă mai grăbiți? Oamenii nu se mai bucură de ce e în jurul lor…

Mergeam eu așa, într-o dimineață cochetă la servici, cu troti, iar pe drum am găsit o rămurică de liliac, am luat-o și am plecat mai departe. În drum spre servici, trec pe sub mulți lilieci înfloriți, altfel respiri, altfel te bucuri de mirosul și coloritul lor.

Le-am trimis fetelor din București poza de mai jos și mi-au răspuns: „Da… și noi ne înghesuim în metrourile astea!” Abia atunci mi-am dat seama! Abia atunci mi-am dat seama ce înseamnă să te poți bucura de mirosul florilor, de lumina soarelui, în drum spre servici.

********

Acum au înflorit salcâmii – mă înnebunește mirosul lor! Sunt atât de mulți și se simte mirosul mergând efectiv pe stradă. Asta îmi place, că nu trebuie să merg într-un loc anume: parc sau grădina botanică să le simt mirosul.

Am trimis poza acelorași fete, iar reacțiile lor m-au surpins (din nou): cum o simplă imagine le-a adus aminte de mirosul salcâmilor și le-a dus cu gândul la copilărie și liniște…

Dimineața eşti altfel…

Cine se trezește de dimineață, are ocazia să te vadă altfel…

Pentrucă de la o vreme mă trezesc când încă mai prind “ora albastră” şi eşti atât de diferit…

E linişte… e atât de linişte încât abia acum se trezesc şi păsările și se aud cântând de bucurie, în acest aer răcoros și matinal, se simte mirosul pomilor abia înfloriți, azi dimineață se auzea până şi avionul trecând pe deasupra (şi nu, nu avea de gând să aterizeze la noi), parcă simți că poți respira altfel, priveşti spre blocuri şi vezi cum încep să se aprindă luminile apartamentelor, dar în același timp sunt oameni care deja sunt în metrou… oare ei au apucat să observe și să se bucure de acest nou început primăvăratic?

Bucură-te, bucurie!

Merit?

Ai simțit vreodată că primești prea mult și oferi prea puțin? …

Eu tot zic că trebuie să învăț să împart, dar este un exercițiu la care muncesc zi de zi, alții însă sunt înnăscuți cu acest dar și se simte când dăruiesc din suflet.

Mulțumesc pentru lecția de zi cu zi!

Începutul primăverii pe strada toamnei

Oamenii frumoși dăruiesc, și dăruiesc din suflet, pentru că așa simt, nu pentru că le cere cineva acest lucru… la acest capitol „a învăța să dăruim din suflet”, eu mai am mult de învățat, dar cu puțin ajutor din partea celor pe care îi am aproape, totul este posibil, important e să vrei „să accepți schimbarea”.

Mulțumesc! Pentru atenția și grija ce mi-o porți! Mulțumesc pentru că mereu îmi ești alături și mă susții în tot ceea ce fac! Mulțumesc, că ai încredere în mine! Îmi dau seama pe zi ce trece cât de important este ca cel de lângă tine să te încurajeze să îți urmezi visele, să te lase să îți deschizi aripile spre ceea ce te face fericit.

Prima zi a primăverii am petrecut-o în oraș, am ieșit la masă „în familie” – într-un loc de pe strada toamnei (doar tu puteai observa că am ales acel loc special în prima zi vestitoare a primăverii). Iar pentru că voiam să ne mai plimbăm, ai avut ideea să mergem la unul din palatele brâncoveneşti din zonă (Palatul Mogoșoaia), unde, duminică fiind, nici că se putea să aud altceva decât cântarea copiilor frumoşi și dragi mie tare! I-am lăsat pe omuleți să povestească şi am fugit acolo unde îmi simțeam inima bătând cu putere…

Mulțumesc! Pentru că zi de zi mă înveți să fiu eu!

Sămânța doctoricească de primăvară

Există mai multe feluri de doctori: de calculatoare, de oameni, de… suflete…

În meseria asta de inginer am învățat cât de ușor este să resetezi „inima” unui calculator sau să îl cureți de viruși pentru a-l face să funcționeze; la fel cum un cardiolog are șansa de a face ca inima unui om, prin medicamente și tratament, să funcționeze mai bine.

Când vine vorba despre sufletul omului însă, situația se schimbă… nu mai merge, nici cu formatări, nici cu medicamente… atunci ești pus față în față cu tine însuți, cu sufletul tău. Aici medicamentele sunt faptele bune, iar tratamentul sunt gândurile frumoase.

În urmă cu patru luni, am simțit pentru prima oară cum în sufletul meu există o sămânță căreia nu i-am dat niciodată apă. Acum însă, simt că acea sămânță stă să încolțească (și-așa mai sunt câteva zile și vine și primăvara), însă este nevoie de multă „apă”! Nu va fi ușor, sunt conștientă de asta, dar sunt sigură că va merita!

PS: iubesc la nebunie felul în care mă lași să descopăr singură anumite lucruri, chiar dacă durează mult, foarte mult, însă sentimentul trăit este de neuitat!

Mulțumesc cu ✩

Început de primăvară

Pentru că dimineață când am deschis ochii, afară era soare și senin, m-am gândit să îmi scot bicicleta la plimbări (long time, no see). Așa că m-am echipat corespunzător și am plecat la pedalat, doar eu, bița și aparatul foto.

Într-o asemenea zi frumoasă, multă lume a ieșit la aer curat, la o plimbare, fie pe jos, cu bicicleta sau cu mașina.

Iar această primă zi de primăvară nici că se putea încheia mai bine, decât cu o masă în familie, doar noi 4, ca pe vremuri …

O primăvară cu bucurii și lumină în suflet vă doresc!