Posted in Ganduri

Cu „nepoata”

Pentrucă încă se fâstâcește când mă vede, pentrucă încă nu știe cum să se bage în seamă cu mine, pentrucă are un stil aparte de a-mi cere atenția și pentrucă se urcă pe scaunul meu, dar în spate, să nu o văd :))

#loveher

Posted in Ganduri

O zi cu “nepoata”

Și de cum i-am spus mămicii că sunt în concediu, m-a întrebat dacă mi-o poate aduce :))

Si cum noi nu avem (sau nu am avut până acum) fini și fine în familie, lui tata îi e greu să îi spună “finuța” mea, așa că îi spune nepoata :))

Și-așa la finalul zilei, când a venit mămica ei după ea și i-a spus că au venit bunicii la ea (iar ea nu e acasă), a început să își enumere toți patru bunicii și tata s-a băgat și el: Cum 4? Cu Tuti și cu Ada, 6! :))

L-a topit cea mică spunându-i Tutilică, după ce m-a auzit pe mine că i-am spus așa și l-a topit și mai tare când, la plecare, i-a dat o îmbrățișare!

Cât îi pot fi de dragi copiii mici…

Posted in Ganduri

Dream big, little one

Am avut ocazia să petrec o săptămână alături de a mea finuță (3 ani și 7 luni) și mama ei, cât timp daddy a fost în Germania în interes de servici.

A fost cea mai lungă perioadă pe care am petrecut-o cu un copilaș atât de mic, dar și cea mai lungă petrecută cu ză little one. Obișnuite să ne vedem o dată pe lună, acum am avut ocazia să ne spunem “Noapte bună!” și “Bună dimineața!” în fiecare zi 😇

Mi-a plăcut mult cum se chinuia ea, încet-încet să treacă peste fâstâceli și să se apropie tot mai mult de mine, până am ajuns să ne îmbrățișăm! Lucru care a cerut dovadă de curaj, răbdare și dragoste… de ambele părți 😊

Pentru asta au fost aceste zile, pentru noi, să prindem curaj, să ne apropiem, să ne împrietenim… și am reușit!

Să îmi trăiești, minune mică!

 

Te pupăcește, cu cel mai mare drag,

nănașa!

Posted in Ganduri, Photo

Ghemotoc de trei anișori minunați de viață

Ne vedem cam o dată la o lună, uneori trec și două fără să îi văd ochișorii, dar la fiecare revedere mă uimește… cât crește, cât vorbește, cum se schimbă și câte îmi povestește.

De data asta a prins curaj în fața aparatului foto și a început să îi placă să îi fac poze și venea așa aproape și mă întreba „sunt prea aproape?”, apoi fugea până la gard și mă întreba „acum sunt prea departe?” E toată o veselie și o bucurie!

La mulți ani, minune!

„Mai vreau zmeurică!”

Să îți trăiască minunea, mămică minunată!

Posted in Ganduri

Bucurie à la Ghemotoc să fie!

Pentrucă a trecut o lună și jumătate de când nu i-am mai văzut ochișorii, am recuperat acum și ne-am jucat și am mâncat și ne-am dat în spectacole 😀

I-au terminat și camera puiului de om (nu avea pat pe măsură) și în această noapte urmează să doarmă pentru prima oară în camera ei proprie și personală 🙂

Iar cadoul de la nănașa stă frumos deasupra patului…