Month: October 2019
De final de octombrie
Pe dealuri, la capăt de galaxie
Pe cât de mult nu am vrut să stau în zona asta pentru că mi se părea la capăt de galaxie, la propriu (asta după ce în studenție am stat în sufletul Clujului), îmi dau seama că e cea mai liniștită și frumoasă. Așa că, duminică după-masă fiind o zi călduroasă de final de octombrie, am ieșit la plimbăreală, cu Niki… mai dau praful jos și de pe el…
Toamnă de Oașa
Al cincilea octombrie
Pentrucă uneori se întâmplă să primești un mesaj la ora 23:35 în care să fii întrebat dacă la ora 05:30 vrei să mergi la Oașa. Primul gând este să te gândești la somnul tău cel valoros și neprețuit, dar apoi, când stai mai bine să te gândești la motivul pentru care se merge, parcă-parcă te-ai chinui să te trezești dimineață.
În realitate nu a fost niciun chin trezitul, m-am trezit chiar ușor și gata de ducă, cu toate că am dormit doar patru ore. Pentrucă îmi este tare drag motivul pentru care am mers, chiar dacă am impresia că am făcut mai mult pe drum decât statul acolo efectiv, dar a meritat și a fost frumos, emoționant și… surprinzător.
Povestea a început în urmă cu cinci ani (aici retrospectiva) la Sâmbăta. Din 2017 însă, aceste întâlniri nu se mai țin la Sâmbăta, ci la Oașa, așa că mă bucur tare mult că am reușit să ajung anul acesta.
Motivul pentru care am fost la Oașa a fost întâlnirea cu Părintele Teofil Părăian, Părintele Bucuriei, Bunicul Bucuriei noastre, părintele care, în ciuda imposibilității sale de a vedea, mi-a deschis mie ochii și m-a învățat să văd lumea altfel.
S-au citit și recitat poezii (îi erau preferate), s-au povestit întâmplări, s-a râs, s-au vărsat lacrimi de dor și ne-am bucurat că, deși noi nu l-am cunoscut personal, toți cei strânși acolo eram produsul lui. Mai multe nu sunt în stare să scriu, așa că restul… în suflet.
PS*: De dragul Părintelui am să las aceste versuri aici:
Inima se zbate,
Ca codrul de vânt.
Ca frunze uscate
Lacrimi nesecate
Pică pe pământ.
Se-nvolbură dorul
Ca negura grea.
Gândul ca cocorul,
Către zări ia zborul,
Peste toamna mea.
Florile iubirii
S-au uscat în strat,
Horele simţirii,
Cântecele lirii
Lin au încetat.
S-a făcut tăcere
În adâncul meu.
Peste mângâiere
Picături de fiere
Picură mereu.
Brumele tristeţii,
Via mi-au bătut.
Şi-n amurgul vieţii,
Gândul bătrâneţii
Vifor s-a făcut.
Deznădejdea mută
M-a înfiorat.
Masca ei cea slută,
Ca o fiară brută,
Aspru m-a lătrat.
Mai veni-vor oare
În inima mea,
Primăvara, soare,
Cântece şi floare,
Răsărind în ea?…
(Zorica Lațcu – „Autumnală”)
PS**: Acest eveniment îi leagă și pe acești doi minunați, astfel că tocmai au împlinit și ei cinci anișori de când sunt împreună. Mulți, frumoși și binecuvântați ani să trăiți! De la Și Mai Micul Dar până la Marele Dar 🙂
PS***: Am zeci de mii de poze și de multe ori mă întreb la ce folos atâtea? Și din toate zecile alea de mii, am una singură care tocmai a prins o altă valoare…
Palindrom
În cadrul Festivalului Astra Film de la Sibiu s-au făcut proiecții în dom! Nu știu de când, eu nu am mai văzut asta până acum, dar am mers și am văzut o proiecție despre fractali, proiecție la care a fost prezent și producătorul și ne-a explicat tehnica din spatele imaginilor… cum în spatele unei întregi lumi virtuale stau doar funcții matematice: Fractal time.
Palindrom este cuvântul care m-a măcinat de când am văzut titlul filmului Arora. Dar a fost un palindrom care mi-a plăcut atât de mult, încât am mers să îl văd de două ori! 🙂
Nu pot să explic senzația, nu pot să redau imaginea de acolo, e doar de văzut și de experimentat. Eu pot doar să explic ce am simțit când stăteam pe spate pe acele fotolii, întinși pe jos, iar deasupra era doar aurora boreală și oriunde mă uitam era doar cer înstelat și colorat de prezența ei.
Imaginile… sentimentele… prezența… toate adunate au făcut să îmi dea lăcrămioarele de bucurie… și nu pot decât să îți foarte mulțumesc!
(find the strength to) Return
Atât!
L!
„Poți schimba un om, iubindu-l!”
„Love makes the shy brave and the brave shy.”
PhotogrAndra 