Bucurie, prieteni, linişte (Apă pentru sămânță [V])

Îmi doream atât de mult să ajung Acolo, încât mi-am luat zile de concediu, speşăl! Pentru că în vară am mers doar pe weekend şi am simțit că a fost totul pe fugă și parcă nu am reușit să mă bucur pe deplin.

Am plecat… singură (da, ştiu, niciodată nu suntem singuri) cu același tren cu care am mers şi în urmă cu patru luni cu o întreagă gaşcă de oameni frumoşi și curioşi (aventura cu biletele fără loc şi statul pe valize pe culoarul trenului o noapte întreagă este ceva ce nu se uită!).
Am trimis odată o scrisoare pe o stradă din Luduş, iar acum, din tren, i-am trimis mesaj acelui destinatar şi i-am spus că voi fi în trecere pe acolo… no, cum ne-cum, unii chiar n-au somn! Şi uite aşa, unii oameni primesc  necunoscuți în casă și le mai oferă şi un culcuş bun şi călduros… pentrucă oamenii frumoşi se descoperă prin alți oameni frumoşi… mulțumesc “nestrăinule”!

Am ajuns Acolo a doua zi, plină de energie şi cu spor de lucru! Dacă nu ştiam până acum anumite lucruri, cu siguranță le-am învățat Acolo, într-un mediu minunat, plin de oameni frumoşi şi muncitori; printre “ascultări” se numără: strânsul fânului (pentru că toate au un început), pregătirea lemnelor pentru iarnă (ajutor oferit în schimbul ascultării unei voci minunate), clătirea și ştergerea vaselor după câteva sute de omuleți şi câte şi mai câte! Toate au fost făcute cu cel mai mare drag, iar răsplata primită a fost o bucurie îmbucurătoare și fără de măsură!

Cât despre îmbrățişările cu suflet primite la final de la copiii cei minunați, nu voi scrie nimic aici, voi spune doar că abia aştept următoarea revedere.

PS: uneori mă întreb oare ce am făcut să merit toate astea…

PS*: îți mulțumesc pentrucă eşti! îți voi rămâne mereu recunoscătoare!**

Suflete de prieteni

Pentrucă fără prieteni nu putem trăi pe lumea asta. Pentrucă a avea şi până un singur bun prieten înseamnă a avea lumină în întuneric. Pentrucă ei înseamnă enorm de mult pentru mine! Pentrucă pun suflet şi speranță și dragoste în orice prietenie. Pentrucă da, ținând la cineva atât de mult, rănitul este parte din “creştere”. Dar împreună trecem peste toate!

* Astfel se face că după ce l-am rănit pe unul dintre cele mai dragi suflete mie, după toate durerile și iertările de cuviință, mi-a spus că nu poate pleca din țara asta fără să mă sune… nu mă aşteptam, însă bucuria a fost neaşteptat de îmbucurătoare… şi-a plecat din țară… de tot…

“Când ai pe cineva drag, undeva în lume şi ştii că e bine și sănătos, faptul că-ți lipsește adaugă doar experienței, noi accente care o fac cu atât mai interesantă.”

* Pentrucă oamenii vin și pleacă, lăsând urme în suflet. Pentrucă oamenii pleacă acolo unde speră sau cred sau vor să le fie mai bine. Aşa se face că tu, atunci când ai plecat într-o altă țară (de tot), ai ales să renunți la prieteni (pentru a-ți fi ție mai uşor acolo), iar când am venit în vizită te-am simțit atât de rece şi abia atunci mi-ai spus de ce. Ți-am respectat decizia, dar aia nu înseamnă că vom uita toți anii care ne-au legat odată… la fel te-am simțit şi acum, chiar dacă au trecut ceva anişori de la ultima noastră revedere…

“Atâta vreme cât există poşta și un telefon ce funcționează, cât vom mai avea ce să ne spunem, anxietăți ori bucurii de împărtășit – vom fi prieteni.”

* Momentul când strângi în brațe un suflet de prieten care începe să plângă pe umărul tău (fie de rămas-bun, fie că pur și simplu a ajuns la capătul puterilor și tot ce îşi doreşte să vadă într-o “junglă” sunt doi ochi calzi și cunoscuți) este o altă dovadă de dragoste şi afecțiune de care “suferim” cu toții.

“Prietenia este o carte fără sfârșit.”

Ție, suflet colorat

Asta e pentru tine, pentru noi, cei care încercăm să dăm culoare acestui oraș “trist, comunist şi fără culoare”. Azi mâine am un an de când străbat drumurile acestei “jungle” şi nu am reușit să îmi schimb părerea.
Unii spun că e un oraș cenuşiu, mie însă îmi place să cred că îl putem colora cu ale noastre suflete vesele.

Să ai grijă de sufletul tău bun!

Plutind

Am alergat câțiva pași, apoi ne-am desprins de pe pământ… am plutit deasupra lumii!

“Îți place să vezi lumea de sus.” – asta mi-a spus instructorul după primele clipe petrecute la înălțime. Da, chiar îmi place să văd lumea de sus, mă face să realizez cât de mici suntem în astă lume, mă face să văd frumusețile acestei țări dintr-un alt unghi, dar în același timp realizez şi riscul la care sunt expusă stând deasupra lumii. Îmi dau seama că efectiv viața noastră atârnă de un fir de ață, la propriu; şi că timpul nostru pe pământ este limitat. Trebuie să facem tot ceea ce simțim, pentru noi, pentru cei din jurul nostru, să ne bucurăm de lucrurile simple de pe lumea asta, să ştim să valorăm timpul altfel şi să dăm viață bătăilor de inimă…

For you…

PS: I will always “miss you, kiss you, love you!”

Do(a)r dor

… îmi e dor să nu-mi mai fie dor…

1 Septembrie

Astăzi se împlinesc 36 de ani de când cei mai doi minunați oameni din viața mea și-au unit sufletele „până la adânci bătrâneți”!

Mai ales acum, de când merg acasă o dată pe lună, îi văd tot mai schimbați și tot mai „grizonați”, însă sufletele lor nu se vor schimba niciodată!… nici cheful lor de viață, nici „mișto-urile” lui tata și nici ochii albaștri ai lui mama…

Vă pupăcesc!

Cu mare, mare drag,
Anduța