Trecut-au 6 anișori de când nu am mai ajuns pe acolo… atunci am urcat până pe vârf în 11 ore, acum am urcat doar până la cabană, foarte de efect ceața… după ce am acceptat-o :))
Drumeție cu ceață la Cabana Negoiu
Tag: munti
P(rintr)e munți și dealuri
Mulțumesc pentru toate plimbările și plimbărelile printre văi și printre dealuri, prin nămeți și pe sub soare!
Pretty big…
this big old tree!
Bradul multisecular – paznicul Cibinului
Munții Ciucaș, cu corturile
„Voi, munţilor mândri, moşnegi cununaţi Cu stelele bolţii albastre, În leagănul vostru de codri şi stânci Dorm toate poveştile noastre.” (Octavian Goga)
Au trecut trei ani și un pic de când nu am mai mers cu cortul, de atunci de când… făceam întreceri cu picurii pe cort, cu sufletul cel colorat 🙂
Cam greu accesul, dar când știi că urmează să mergi pe munte cu 40 și ceva de omuleți, schimbi atâtea transporturi câte sunt necesare și oricâte escale (Cluj – Sibiu: singură cu mașina, Sibiu – Brașov: tren, Brașov – Cheia: mașină plină cu copii dragi).
Revăzut omuleții cei dragi, chiar când mi-am făcut rucsacul am găsit în buzunarul gecii biletul de tren din 21 aprilie de când am fost ultima oară, tot cu ei, în Munții Baiului.
Povești povestite, pe drum, pe cărări și poteci, printre picuri și printre razele de vânt, luat cina la grămadă, în jurul focului, cântat La mulți ani și băut șampanie în vârful muntelui, acompaniați de nelipsitele cântece de munte… Bucurie să fie, restul… în suflet.
La înălțime, cu înălțimea… ta
De când ți-ai făcut înțeleasă intenția și dorința de a veni la Cluj (și „nu în interes de servici”), s-a ajuns la AMR-uri până la re_vederea „oficială”. Am căzut de comun acord că ar fi prea departe să vii tu până aici, așadar ne-am întâlnit la mijloc (aproximativ) și unde altundeva decât… la munte! Am ales un traseu relativ ușor, ideea era să mai putem și povesti în timp ce urcăm, dar mi-a plăcut remarca ta cu faptul că eu sunt ca o prințesă care își caută cavaler, iar acum îl pun la probe :))
Plimbăreala a fost cu povești povestite (spre a ne cunoaște mai bine), cu dat pe leagăn, cu privit cerul cel de un albastru fără pic de nor, cu „nimic cu se compară cu o alergare împreună” și s-a finalizat cu privitul cerului cel plin de stele căzătoare, la miez de noapte…
Să fie oare începutul unui nou început, să fie oare el campionul la „de-a v-ați ascunselea”? Nu știu, dar concluzia e că încercăm! (în ciuda distanței mai mari de 450 de km…)
Ia cu frunze!
Și uite că au trecut trei luni de când am ieșit ultima dată pe munți și pe coclauri (atunci când ne-am bronzat cu urma de la pantalonii scurți și am mâncat zmeură direct de la „sursă” și ne-am luat prânzul la umbra stâncii) 🙂
Am simțit că a trecut mult de atunci, dar parcă nu aș fi zis că au trecut chiar trei luni! No, nu-i nimic, am resetat acum data ultimei drumeții! Cineva mi-a tot promis mie din facultate că vrea să mă ducă pe acei munți, să văd cât de mult și cât de greu e pe acolo. Dar acum, am avut noi ocazia să mergem, împreună. Într-adevăr, drumul până sus pe vârf ar fi fost mult mai lung și toamnă fiind, ar fi trebuit să înnoptăm sus la cabană. Coincindeța a făcut ca, tot în acest weekend să mai urce și alte grupuri de oameni (foarte popular/t traseul), dar pentru aia, noi am decis să mergem independent și să facem traseul în ritmul nostru și până unde vom putea noi.
Pot spune că a fost lejer traseul, cu poteci late și pline de frunze. Am avut parte și de vreme bună, cauză pentru care era multă lume, atât pe traseu, cât și sus la destinația noastră, unde odată ajunse, am aflat că se poate urca și cu mașina… dar unde mai era plăcerea și tot efortul depus?! Parcă altfel te așezi acum pe iarbă și mănânci un sandwich cu vedere la… munte! 🙂
Pentrucă toamnă, pentrucă frunze, pentrucă munte, pentrucă oameni frumoși!
Evadarea de început de August
Și ne-am luat și ne-am dus, încet, în sus, spre vârf… și-am povestit, și ne-am spus ofurile, și ne-am bronzat cu urmele de la pantalonii scurți, și am mâncat zmeură „direct din tufă”, și am stat în hamac, și ne-am luat prânzul la umbra stâncii… sau pe scurt: Cum să petreci o zi frumoasă alături de cineva drag?
Cu mulțumire,
A*
De prin vară adunate, pe coclauri umblate
“Până acum parcă nu mergeai atât de des pe munte!”
Acum, a avut grijă Cineva, să întâlnesc aici omuleți frumoși și plimbăreți, iubitori de munte și de natură. Obișnuiam să merg pe munte cu una-două, maxim trei persoane, acum însă, când ne strângem, umplem un vagon întreg! 😀
Canionul 7 scări
Canionul 7 scări
Cabana Piatra Mare
Piatra Mare
Ma fr’end
Piatra Craiului
Piatra Craiului
Piatra Craiului
Piatra Craiului
Stai și cugeți?… nu, numa’ stau…
Vedere spre Babele
Bucurie
Piatra Craiului
Piatra Craiului
Vârful Toaca = 1904
Vedere de pe vf. Toaca
Vedere de pe vf. Toaca
Răsărit de la Cabana Dochia
Răsărit de la Cabana Dochia
Răsărit de la Cabana Dochia
Vedere de la masa de prânz
Apă pentru sămânță
„Cum ar fi să nu te mai speli timp de 10 ani?” Asta a fost una dintre primele întrebări…
Nu e ușor să ajungi să ai un suflet frumos și curat, dar oamenii care îl au așa, au un chip atât de senin și de luminos… greu de imaginat! Dar există astfel de omuleți! Și mă bucur enorm că îi am aici, aproape, mereu.
Broșură vs realitate? Tot timpul realitatea e mai frumoasă, dar e și diferit ceea ce simte fiecare. Nu cred că se pune problema deschiderii sufletului pentru că e inevitabil, totul vine de la sine acolo, în schimb, depinde doar de noi cum ne împărțim energia, frumusețea, seninătatea, lumina și liniștea pentru perioada următoare.
„Dacă ești într-o încăpere întunecoasă, e suficient să faci o gaură prin care să intre lumina”… adică mai am o șansă…
Eu zic că „sămânța” a fost plantată, iar în aste două zile doar a primit puțină apă, „crescutul” ei însă, depinde doar de mine!
Cum să te rogi de cineva (și să insiști) să îi arăți că tu de fapt îi vrei binele?… Mulțumesc-urile nu vor fi niciodată suficiente!
P.S.: Mi-am încărcat bateriile cu multă liniște, aer curat, seninătate, lumină, putere, voință și… stele! Noroc că nu recunosc nimic de fel, că aș fi fost în stare să zic că a fost cel mai frumos cer înstelat pe care l-am văzut vreodată!
P.S.*: Am cerut voie (nu am avut curaj altfel) să fac acel gest care mie îmi dă o siguranță și o protecție incredibilă, în semn de mulțumire pentru tot ajutorul primit până acum și pentru tot cel ce va urma – știu că îmi vei fi alături în continuare.
Vedere de jos în sus
Mănăstirea și lacul Oașa
Plimbarea de dimineață
Țara Moților
Eram copil când am fost ultima oară în tabără cu corturile în Munții Apuseni, iar acum după mai bine de 15 ani, am avut minunata ocazie să revăd anumite locuri și să descopăr altele noi. Am petrecut câteva zile deosebite alături de cei mai importanți doi oameni din viața mea – sunteți niște oameni minunați! Vă mulțumesc și vă iubesc! (da, știu, nu v-am spus-o niciodată și nici nu cred că voi avea „curajul” vreodată, dar sper că știți).
Lista cu obiectivele văzute / fotografiate cuprinde:
- Lacul Beliș-Fântânele
- Gârda de Sus (plus domeniul schiabil – poate voi avea ocazia să îl văd și alb, nu doar verde)
- Peștera Ghețarul de la Scărișoara
- Cascada Pișoaia
- Groapa Rugionasă
- Cascada Vârciorog (unde ne-a plouaaaaat … de tot!)
- Muzeul Aurului din Brad (colecție mineralogică unică în Europa!)
- și ne-am încheiat plimbările cu vizitarea localității Deva și a ei Cetate … în renovare …
Am observat că moții sunt oameni foarte harnici și muncitori, toate gospodăriile erau impecabil întreținute. Gazde minunate, oameni calzi, primitori și gata de ajutor oricând.
Pe cât de mult m-am plimbat prin țărișoara asta a noastră, nu am mai văzut în nicio zonă atâtea steaguri naționale la casele oamenilor! Bravo românași, fiți mândri de țara asta minunată și să mențineți cât mai mult tradițiile și obiceiurile strămoșești!
„Umblați cu bine!” – urare aflată la intrarea și ieșirea dintr-o comună apuseană.
PhotogrAndra 