Fix asta ni s-a urat după ce ne-am luat porția de cafeină energie de la Meron (locul în care ne-am încălzit și în luna lui martie).
Apoi am plecat, la deal, ușor, spre munțișori, privind la norișori, dis-de-dimineață.
După ce ne-am învârtit un pic să găsim punctul de plecare, nici nu ne-am poziționat bine pe cărare și ne-au întâmpinat… ele, dragele de ele, cele albăstr_ele… afin_ele!
Nu știam că nu ai mai cules niciodată afine direct din mediul lor și mi-a plăcut teribil de mult când ai observat că eu mai mult stăteam și mă uitam la tine; atunci m-ai întrebat dacă nu îmi plac, dar eu… stăteam și mă uitam, mă minunam de cât de bucuroasă erai! De câtă fericire era pe chipul tău! Doar pentru că ai ajuns la munte, la aer curat, în natură, printre pomi și printre flori, printre afine și zmeure. Cât despre multul verde, despre soare și albastrul de la orizont, nu mai are rost să spun nimic. Anumite lucruri e mai bine să rămână în(tre) noi.
A avut dreptate tipul de dimineață, chiar am avut o zi deosebită! Și nu îmi rămâne decât să îți mulțumesc din tot sufletul meu pentru toate aceste zile, una mai deosebită și mai minunată decât alta! 💝
(© all rights reserverd to sis)