„Decât să te uiți la cineva și să îți faci anumite gânduri, mai bine te uiți în tine!”
Month: January 2018
Bucureștiul pentru suflet
Capitala, orașul cel „mare și agitat” a devenit pentru mine o sursă a liniștii și a curăției.
În urmă cu mai bine 3 anișori am primit ascultare în a-mi găsi acolo doctor de suflet, a durat cam trei luni căutarea (încă nu știu dacă eu l-am găsit pe el sau el pe mine), dar a fost exact ceea ce am avut nevoie.
La final de februarie ne-am cunoscut, iar la exact doi ani după, m-am mutat în alt oraș. Mi-a spus să îmi caut pe altcineva, mai aproape (fizic), dar nu pot, efectiv nu aș putea, cel puțin nu acum, când simt că am atâta nevoie de ajutor și îndrumare.
Așadar, nu îmi rămâne decât să parcurg cei 460++ de kilometri până acolo pentru a-mi umple sufletul de Bucurie și de a primi curaj și întărire pentru a merge mai departe, înainte și cu inima Sus!
De când ne întâlnim mai rar, revederile sunt altfel. E mai mare bucuria și mai puternică îndrăgirea. La ultima noastră întâlnire, mi-a făcut o mare surpriză și anume, cum s-a gândit el la un „program” pe care mi l-a comunicat cu o zi înainte.
PELERINÁJ, pelerinaje, s. n. Călătorie rituală făcută de credincioși, individual sau în grup, într-un loc sfânt.
În mintea mea, când aud cuvântul „pelerinaj” mă gândesc la un grup de oameni și… așa mă și așteptam conform mesajului primit, dar acest pelerinaj a fost unul cu atât mai special, încât am fost doar noi, el și cu mine.
Știi cum erau profesorii când mergeau în excursie cu copiii? Ajungi să îl vezi altfel pe acel om, îi mai vezi și alte laturi, nu doar pe acelea din spatele catedrei. Exact asta am simțit și eu acum. Ne-am urcat în mașină și am plecat, am povestit, am mâncat, ne-am plimbat și… pentru prima oară l-am văzut la o slujbă stând în spate (adică nu era el cel care slujea), doar stătea, asculta și se ruga.
Îmi e Părinte duhovnic, dar în același timp îl simțeam atât de aproape, ca pe un frate (părinții nu știu întotdeauna toate năzbâtiile pe care le fac copiii), dar el știe tot, absolut tot, ce am făcut, ce fac și (cer ajutor și îndrumare despre) ce vreau să fac. Am petrecut mult timp împreună în toată această plimbare, iar întrebările (mele cele multe) nu au lipsit să apară, primind răspunsuri pe măsură.
Înainte de a pleca din București, mi-am dorit să mai ajung într-un loc… speșăl.
În luna octombrie, când a fost prăznuit Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, a fost adus din Rusia și un fragment din moaștele Sfântului Serafim de Sarov („sfințișorul” meu ocrotitor, așa cum îl numește cineva). Am mers Acolo și odată ce am ajuns în față, mă simțeam ca un copil care a venit să vadă pe cineva drag, pe cineva căruia, neștiind, i-a simțit lipsa.
În biserică aveau loc pregătiri, în acea seară urma să aibă loc o cateheză. Erau o mână de doamne și domnișoare; fără să stau pe gânduri am pus mâna și am ajutat la strâns covorul, la adus și aranjat scaune și orice a mai fost nevoie (atât cât mi-a permis timpul). Acele puține câteva minute petrecute acolo m-au făcut să mă simt de-a casei… foarte repede! Am plecat de acolo cu un larg zâmbet pe buze și cu o Bucurie imensă în suflet!
Mă bucur enorm că am reușit să re-văd și câțiva omuleți dragi… mulțumesc pentru Bucurie!
BrideToBe
Am atâtea prietene care s-au căsătorit, la nunta cărora am fost, dar niciodată nu am mers, cu niciuna, la probat rochia. Acea rochie care se îmbracă în cea mai frumoasă și deosebită zi din viață. Dar am reușit să fac asta acum, alături de fritzul meu drag. Am anunțat-o că voi merge la București, iar ea a spus „Perfect! Sâmbătă mergem la probat de rochii.” Am fost cu ea, două prietene și viitoarea nașă… pot să spun că m-am simțit ca în filme? :)) Ea proba rochie după rochie, iar noi ne dădeam cu părerea, partea bună, după cum au spus doamnele de acolo, este că noi, „juriul”, aveam aceleași gusturi, adică ne-au plăcut aceleași rochii.
A încercat-o pe prima, de cum a ieșit din cabina de probă, noi nu am zis niciuna nimic, ea s-a uitat la noi și a spus „De ce nu zice nimeni nimic?”… a înțeles abia când a apărut cu rochia numărul doi, iar reacția noastră a fost „wooow”. Apoi a încercat-o pe următoarea care nu doar că ne-a lăsat pe noi fără cuvinte, însă ei aproape că i-au dat lacrimile când s-a privit în oglindă… se spune că simți atunci când ai găsit rochia potrivită, la ea s-a văzut pe chipu-i frumos și cald, o bucurie senină și greu de descris în cuvinte.
Este un om minunat, un om frumos și la propriu și la figurat. Am fost colege de servici în București, a fost persoana cu care am râs cel mai mult la servici! S-a supărat puțin când i-am spus că mă voi muta la Cluj, i-au dat lacrimile atunci când ne-am luat rămas-bun, dar prietenii se poartă în suflet reciproc, oriunde s-ar afla, căci „distanța nu e loc” (așa cum spune cineva).
Îmbrățișări, cu drag mare și cu Bucuria revederii!
Diverse diversiuni
diversiúne = Acțiune militară care urmărește să inducă în eroare pe inamic asupra intențiilor reale de luptă. —– Nici că se putea nimeri mai bine!
Îmi umplu timpul și gândurile cu diverse cursuri și activități doar pentru a-mi ține mintea ocupată și departe de… realitate! Sau nu chiar, dar… ideea e că mereu am făcut alte activități (pe lângă cele de bază) diverse și cât mai multe și și mai diverse 🙂
În școala generală și în liceu, pe lângă școala efectivă, am făcut sport… cu anii! și puțin timp dansuri de societate (blues, vals, tango, rock’n’roll).
Apoi am ajuns la facultate (FEFS, specializarea Kinetoterapie), în Cluj (am făcut aici la sportuuuuri multe și pe care nu îmi imaginam să le practic vreodată, nici măcar pentru un semestru!). În anul I am stat cuminte și mi-am văzut de școli (prea multe schimbări și prea nou totul: orașul, școala, examenele…), dar începând cu anul II am început căutările: am încercat la câteva asociații de voluntariate (dar prea puțin), apoi am încercat programul Work&Travel. Unii zic că e o experiență faină și unică (doar că unii au profitat de această experiență unică și au zburat peste baltă de șșșșșșase ori).
După terminarea facultății… m-am mai apucat de una! (să nu-mi ies din mână, nu de alta), așadar m-am întors la Sibiu (acasică) și am început studiul (intens) al domeniului calculatoarelor (toată nicio legătură cu kineto!), daaaaar… în paralel cu facultatea de calculatoare, am continuat și cu studiile de master la Cluj (să nu mă plictisesc cumva!) și da, în tot acest timp, verile erau petrecut în State.
Ajunsă în anul III la calculatoare și gata cu naveta la Cluj, cum să stau eu doar cu o facultate? :)) Atunci a început „diversificarea” :))
Așadar, în primul semestru am urmat cursurile școlii de fotografie din Sibiu, iar în al doilea semestru am urmat cursuri pentru masaj de relaxare (da, știu, multă lume când aude de kinetoterapie, primul lucru la care se gândește este masajul — dar să vă zic ceva: masajul (de relaxare) a fost opțional! :)) iar mie… cum nu prea îmi era dragă doamna Prof. Dr. Acad., nu l-am făcut! Masajul terapeutic a fost obligatoriu, acolo e altă mâncare de pește).
Iar în anul IV de la calculatoare, am făcut cursuri Cisco (CCNA), pe care nu le-am finalizat din cauza licenței (texte și pretexte… am renunțat și gata, no ups!)
A, da, în paralel, am jucat volei în echipa facultății (cupa dintr-un an e la mine acasă, hahaha). După ce am devenit inginer cu diplomă, am plecat iar în State, de data aceasta cu toate diplomele după mine – aveam un gând de a rămâne acolo – nu a fost să fie, după 9 luni am revenit Acasă (aici am descoperit cycling-ul și Insanity-ul).
Făcut de cap în vara lui 2013 cu toate voluntariatele posibile: de la Festivalul de Teatru, la Raliul Sibiului, Cindrel în Alergare, până la RedBull Romaniacs!
Din toamna lui 2013 angajat part-time la teatru – logistica festivalului.
Din octombrie 2014 – au început trebile serioase: loc de muncă la Capitală! Cu experiențe de neuitat (atât bune, cât și mai puțin bune), cu întâlnit de oameni buni și frumoși, dar în același timp trăind o apăsătoare singurătate… eh, multe ele adunate acolo, dar per total, în cei 2 ani și 5 luni m-am călit! Asta e cea mai potrivită expresie. Acolo am căpătat o uimitoare experiență de viață!
Pe lângă servici, am făcut cycling (obținut certificare internațională Schwinn), plus alte încercări gen: Aqua gym, circuit funcțional, bazin + saună, karting, paintball, dat cu parapanta! Nimic pe termen lung, din păcate, dar toate merită cel puțin încercate!
Schimbat serviciul, schimbat orașul, luna lui martie a anului 2017, vine cu (re)întoarcerea la Cluj. De când sunt la Cluj, pe lângă servici, am făcut 2 luni de dansuri (swing), 5 luni de pian, escaladă, TRX, m-am jucat badminton și frisbee în parc, am jucat un volei după 6 ani de zile (!!!), squash, tenis la perete, tenis de masă, popice, iar acum m-am apucat de CrossFit.
Dacă cineva m-ar întreba cum pot să fac atât de multe și atât de diverse, nu aș ști ce să răspund :))
Am observat asta de când eram în State și am început să merg la servici, că: oriunde aș fi, în orice țară, mersul la servici este la fel, important este cu cine și ce facem după servici! Eu, cele mai multe amintiri le am din afara serviciului, toate sporturile, drumețiile, ieșirile, întâmplările sunt outside the office 🙂
PS: după ce îmi fac damblaua și cu CrossFit-ul, o altă chestie pe care îmi doresc să o fac este să urmez cursuri de desen (în creion) – am eu o slăbiciune pentru asta, dar toate la timpul lor! Până atunci, sănătoși să fim și să ne bucurăm de viață! Să facem tot ceea ce vrem ACUM! Dacă nu acum când suntem tineri și putem, oare când? …
Unde-i prințu’?
… nu-i! :))
Retrospectiva lui douămiișaptișpe
Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
Cine se trezește de dimineață…
Are musafiri :))
Pentrucă mereu e „delicată” treaba cu ziua asta de naștere în a doua zi a anului, de data aceasta, invitațiile s-au dat pentru data de 01 ianuarie – ca să începem anul (și mai) bine! Și dacă tot au veni unii, alții, ne-am întins la povești până s-a făcut 02 ianuarie!
Doar că următoarea zi… cineva a vrut să mă ducă (musai) undeva, dis-de-dimi, m-a trezit, m-a așteptat la poartă, numa’-numa’ binevoiesc și eu să mă dau jos din pat… dar cu greu, am reușit.
Erau o mână de oameni în total, Acolo, dar spre final când le-am văzut întorcându-se și am văzut atâtea fețe cunoscute, mi-am dat seama că au pus ceva la cale și mi-au făcut o mare surpriză!
Am mers cu toatele la mine (l-am l-au trezit pe tata) și s-au apucat de cântat 🙂
Vizita a fost destul de „târzie” – ora 09:20 dimineața, deoarece „recordul” este sus-ținut de Camaleșși – ora 07 și un pic dimineața :))
Vă mulțumeeeeeeesc, de ☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆★ ori!
Din an în an…
„ …sosesc mereu,
La geam cu Moș Ajun,
E ger cumplit, e drumul greu,
Da-i obicei străbun.”
În anul 2015, de Crăciun am fost în tabăra de colinde de la Oașa (cu bucureștenii, după săptămâni bune de pregătiri pe măsură), iar de Revelion – Acasă.
În anul 2016, de Revelion am fost în tabără la Putna (în vară am fost la Putna și la Sihăstria Putnei, la o cununie religioasă și atunci am descoperit Acolo ceva și am zis „Știu unde voi fi anul viitor de ziua mea!”), iar de Crăciun – Acasă.
Anul acesta am stat și de Crăciun, și de Revelion – Acasăăă, cu familionu’:
PhotogrAndra 