La colinde la Sălaj

Acum doi ani pe vremea asta mă pregăteam pentru Tabăra de Crăciun de la Oașa.

Seara de ajun a fost… așa cum doar în basme auzi…

Din data de 25 decembrie, am plecat cu ceata (pe atunci a Bucureștiului) la colindat, prin orașe și prin sate, pe străzi, prin benzinării și pe unde ne-au mai cântat picioarele și dus vocile 🙂

Weekendul acesta am avut ocazia de a „gusta” puțin, din nou, din acea atmosferă… am fost cu „ligiștii” (cei clujeni) la colindat (pe post mai mult sau mai puțin de fotograf).

Am mers în județul Sălaj, acasă la mai mulți oameni dragi și frumoși, de am împărțit Bucurii cât și cum am putut noi mai bine.

Imagini multe… cuvinte puține:

Concert aniversar „70”

Atunci când s-a interesat de sală disponibilă pentru concert, cei de la Opera Națională i-au spus că au liberă doar data de 13 decembrie – exact ziua când el, Ioan Bocșa, împlinește 70 de ani.

Concertul aniversar a avut două părți: partea întâi – Colinde Transilvane cântate de Ansamblul de Muzică Tradițională Românească „Icoane” (unde cunosc deja 3 persoane), iar partea a doua a fost dedicată exclusiv aniversării lui, alături de mulți prieteni vechi și noi – invitați speciali pentru el.

Colindele sunt pline de însemnări și tradiții, iar cei care le cântă sunt doar vestitori ai Bucuriei. Ne-au fost prezentate mai multe feluri de colinde, ce reprezintă ele și cum fiecare în parte au fost făcute pe diverse teme, inspirate din viața de zi cu zi.

Eu nu le-am studiat niciodată mai în detaliu, de când eram mică mergeam la colindat în vecini, cu gașca de pe stradă, dar nu m-am gândit niciodată la însemnătatea lor, la profunzimea lor. Nici nu mă voi apuca acum de studii studioase, ci vreau doar să precizez, pe scurt, temele care sunt prezente în colinde.

Pe lângă Nașterea Domnului, care este de fapt marea sărbătoare a ceea ce numim noi „Crăciun”, în versurile colindelor regăsim: munca (agricultura, creșterea animalelor, morăritul, vânătoarea), bunătatea oamenilor, cinstea, dreptatea, libertatea, pacea, patriotismul (eroismul), frumusețile munților și a pădurilor și multe altele.

Toate acestea exprimă dragostea de oameni, facerea de bine, smerenia, ascultarea și bunătatea, cinstea, dragostea de țară, eroismul, bucuria sărbătorilor, dorința de prosperitate, belșug și pace.

PS: Mulțumesc pentru invitație! :*

Dire Straits – concert

M-a sunat într-o seară pe la 18, vară-mea. Nu am putut răspunde chiar atunci, am zis că o sun eu în câteva minute, după 4 minute m-a sunat iar… deja mă gândeam că ceva s-a întâmplat, prea multe insistențe dintr-o dată 🙂

Am sunat-o apoi și mi-a spus că are un bilet la Dire Straits, de la ora 20, iar pentru că ea nu poate merge, s-a gândit la mine. Am stat o clipă și m-am gândit, iar ea a zis „Du-te!” Așadar, am fost cu verișoara mai mică și al ei prieten.

Nu mai știam multe din melodiile lor, dar sunt unele formații din anii ’70-’80 care, după părerea mea, nu își vor pierde din valoare prea curând.

Stăteam acolo ascultându-i și mi-am amintit de discurile lui tata. Când ne trezea dimineața dând drumul tare la muzică sau de revelioanele petrecute acasă, în familie, cu muzica de la pick-up. Avea tata o întreagă colecție, mă fascina să mă uit la ele, erau discuri cu Beatles, Queen, Abba, Michael Jackson, Modern Talking, Pink Floyd, Sandra, Pink Floyd și multe altele – mai ales povești aveam! Nouă nu ne-au citit povești, ni le puneau la pick-up să le ascultăm 🙂

Mai aveam casete cu Deep Purple, UB40, U2 și diverste Top-uri – pe aici erau și cei de la Dire Straits:

Mai erau și câteva discuri mici (care trebuiau ascultate la 45 rpm), care aveau pe o parte doar câte o melodie, asta este una din melodiile pe care le țin minte de pe un astfel de disc:

Cred că alor mei le-ar fi plăcut mai mult să fie acolo decât mie, dar… au fost acolo cu mine, în gânduri și în amintiri.

Râpa Robilor, Aiud

Cineva s-a mirat auzind că nu am fost niciodată la Aiud: „Cum, că doar treci pe acolo de fiecare dată în drum spre Sibiu!”

Știu, am auzit și am văzut indicatoare spre „Râpa Robilor”, dar nu am mers niciodată. Există așa, lucruri, pe care nu mă grăbesc să le fac ci, aștept… să le vină rândul.

Așa a fost și acum, la întoarcerea de la Găbud, am mers cu „ceata” de la Cluj, la Aiud. Am mers întâi la Râpa Robilor, apoi acasă la una din fete, la colindat.

Prima oară am fost în biserică, unde au cântat copiii și au ridicat colinde pentru toți martirii căzuți acolo…

Apoi, ni s-a ținut un cuvânt despre ce și cum s-a întâmplat acolo, cuvânt urmat de un „tur” cu explicații mai detaliate.

Nu pot să spun că mă sperie locurile de acest gen, dar mă trec niște sentimente unice și aparte (fiori?) când mă gândesc la toții oamenii care au fost acolo.

Nu vreau să mai zic nimic… fotografiile țin locul cuvintelor…

Copii, adolescenți, adulți…

„Lacrimi”

Haida să cântămu’ și să conferențiemu’

Atât de mult îmi place că, deși suntem în toate colțurile țării, la astfel de „întâlniri”, distanța nu mai contează, facem cum facem și ajungem toți Acolo.

„La cumpăna gândului” aceasta a fost tema de la ultima conferință, un subiect larg și vast, care ne privește pe toți, dar în același timp foarte sensibil.

„Toate ale omului pornesc de la gândurile omului” așa zicea Părintele Bucuriei. Toată lumea are gânduri… ține de noi cum le lucrăm. „Trebuie să fim cu luare aminte la ceea ce ne trece prin minte, să le putem selecta, să le înlăturăm pe cele care se opun binelui.”

La finalul întâlnirii, s-au „conferențiat” clujenii cu timișorenii (cu infiltrații de sibieni printre ei) prin modul cel mai plăcut pentru această perioadă a anului… colindând! 🙂

PS: „Dacă vrei să îți schimbi viața, trebuie mai întâi să îți schimbi gândurile!”

Ghemotocul crește

Acest pui de om, reușește să își uimească mămica și pe toți cei din jurul ei, cu tot ceea ce face și prin simplul ei fel de a fi… un Ghemotoc, o blondină, un copilaș vesel și luminos… o Bucurie!

(Ghemotocul la 1 an și 5 luni fără o săptămână)

Mămica nu a petrecut timp cu alte prietene care au copii mici, nu prea știa la ce să se aștepte, nu știa „pașii” exact, dar parcă e cu atât mai frumos acum, să le văd cum cresc împreună și se descoperă… una pe alta!

PS: La mulți ani, Ghemotoc drag! Astăzi împlinești 1 anișor și 5 luni! Să fii Bucurie!

Oalba

Cum să nu profităm de un weekend de 4 zile?! Așa „ofertă” este de neratat! 🙂

Am plecat miercuri seara, cu Logănelul plin de oameni și bagaje, spre Oașa. Starea mea de sănătate nu era în cele mai bune forme, am avut o răceală „cam urâtă”, mai bine zis o formă mai ușoară de bronșită care nu îmi dădea pace, mai ales să dorm! Devenise la un moment dat frustrant să nu pot dormi, să îmi fie somn (după 3-4 nopți cu trezit din oră în oră de tuse, se acumulase și oboseala) și să nu pot dormi! Am avut ceva gânduri (de răzgândire) înainte de a merge la Oașa, știind că acolo este mai frig și dormim pe jos, pe saltele, dar a avut grijă Doamne Doamne de mine și după o săptămână de tuse, am reușit să dorm o noapte întreagă fără a mă trezi! Am petrecut acolo ziua Sfântului Andrei, zi de sărbătoare care s-a lăsat cu scenete, recitări de poezii și cântat de colinde, alături de copii frumoși și dragi. Nu am putut trimite mesaje și nu am putut da telefoane Andrei-lor și Andree-lor, dar am făcut tot ce am putut… am trimis gânduri dragi și luminoase tuturor, de Acolo, de mai Aproape!

 

Vineri, după masa de dimineață, am luat-o la vale cu toții, direcția → Alba Julia!

Am zis că anul ăsta nu mai merg (ar fi fost primul după mai bine de 10 ani), dar… tot am ajuns. Aceeași coadă, mașini bară la bară de la Sebeș până la Alba (~ 12 km), dar așa e în fiecare an. Ca și anul trecut, noi am coborât de la Oașa, ne-am întâlnit în Alba cu toții, tineri din toate colțurile țării (București, Timișoara, Sibiu, Cluj…) și după defilare, ne-am strâns la colinde și merinde. Așa se face că anul acesta mi-am revăzut cu drag bucureștenii (unii dintre ei pare-se că nu știu că m-am mutat la Cluj și mă așteaptă la repetițiile de colinde 🙂 ), unii căsătoriți, alții cu burtică deja… Bucuria a fost pe măsură! Le-am spus că le-am încălzit paturile la Oașa și că îi așteaptă cu drag!

PS: This one’s for you, my sunshine… I miss you! I miss you so bad it hurts… nu voi trece niciodată prin acel oraș fără a mă gândi la tine, la voi toți!

PS*: I’ll always miss u, kiss u, love u!

Baloo cel oficial, Balu… cel cu Dor

Baluuuuuu!!! Unde ești, Balu??? :((

De fapt, știu unde ești, știu prea bine unde ești și știu că îți e bine, Acolo… mai aproape!

A trecut mai bine de un an de când ai plecat, Balu! De azi în două luni va fi ziua ta, poate de-aia îți scriu… ba nu, îți scriu pentru că mă gândesc enorm la tine în ultima vreme. E ciudat să știu că ești Acolo, departe, dar în același timp te simt, Aici, atât de aproape.

Balu, mă doare că nu am cum să iau legătura cu tine… cred că asta mi se pare cel mai greu și dificil. Mai am prietene care sunt plecate în alte orașe, țări, dar ne folosim de tehnologie. Pentru a ajunge la tine însă, mă pot folosi doar de noduri cu ajutorul lui Doamne Doamne.

Mi-am adus aminte când ne-am întâlnit odată la sediu, iar a doua zi aveai examen și mi-ai spus să mă rog pentru tine… ți-am răspuns atunci că ești Aici, printre noduri și că vei fi!… nu s-a schimbat nimic de atunci, ci dimpotrivă simt că s-a accentuat și nu trece zi fără un nod și-un gând.

Nu am avut somn acum într-o noapte și am recitit toate mesajele de la tine… ești omul care mi-a spus în cele mai multe feluri: de la Balu / Balueișăn, până la Ghiță / Ghițescu,   m-ai făcut sconcsuleț, purceluș, maimuță și câte și mai câte animăluțe (una mai drăguță ca alta) :))

Îmi e dor de scrisul tău în limba moldovenească:

„Și stau cu ghiciu la spatili lor. Cari nu zâshi Doamni Iisusi, o sha ia pi cocoashi” :))

Am mesaje în care mi-ai scris că visul tău e să ajungi medic la Mănăstirea Țeț sau la Nera („Baloo, mergem la Țeț, da?” Când? „În viață, Balu!” … ) îmi spuneai că acolo sunt numai maici medici, tu să fii medic, eu kineto… Dar uite că a avut grijă Doamne Doamne să te trimită acolo unde este nevoie de tine, acolo unde tu ai fost aleasă pentru a împlini voia Lui. La ultima noastră întâlnire, când mi-ai dat vestea, am admirat la tine că nu aveai pic de teamă (te întrebau unii, alții de asta) și când te-am auzit cât de hotărâtă ai zis „Și dacă e să fie, pentru Tine, Doamne!”, mi-am dat seama că da, de astfel de oameni e nevoie Acolo.

Ți-am spus de atunci, și asta simt și acum (chiar dacă nu e ușor): eu mă bucur că am Acolo pe cineva mai aproape, de Doamne Doamne (să pună o vorbă bună și pentru mine)!

 

PS: Mi-e dor să îmi scrii „Pupici pe fălci!” și să îmi spui „Minți!” de fiecare dată când îți trimiteam câte un :*  (pentru că eu „niciodată nu (te) pup”) 🙂

PS*: Pentru tine, pentru noi, doi Băloi!

„Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your strife
I mean the bare necessities
That’s why a bear can rest at ease
With just the bare necessities of life.”

The Jungle Book