„Zilnic avem nevoie să construim amintiri frumoase
de unde ne vom reîncărca sufletele mai târziu.” (Pr. Hrisostom)
Tag: amintiri
Lung drumul până la Moldavia, dar frumos foarte
- Oprire la un papanaș și-o supă cremă, la Târgul Secuiesc:
- A trebuit să ajung până la mausoleul de la Mărășești pentru a afla cine este / a fost (Eremia) Grigorescu — cartier ce-i poartă numele și în care locuiesc de un an de zile!
- Mănăstirea Bujoreni numită și Mănăstirea Măgarului (a fost ridicată în 1602, când, legenda spune că, un măgar s-a oprit în fața unui stejar în care era ascunsă și uitată o icoană a Maicii Domnului. Se spune că prima biserică a fost făcută din acel stejar, iar ceea ce se mai păstrează până astăzi este Sfânta Masă)
- Bârlad city – (mâncat) tinerețea alor mei, revedere după 30 de ani!
— Acela este apartamentul în care au / am locuit, iar despre câte spectacole de teatru au văzut au mei cât timp au stat acolo… nu voi vedea eu în toată viața!
— Sala domnului profesor… cred că odată cu plecarea lui, s-a încuiat și sala, de tot! :))
Retrospectiva lui douămiișaptișpe
Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
Dacă timpul ar fi avut frunze…
… ce toamnă!
Ne-am întâlnit pentru a merge la cumpărături, însă, era atât de frumos afară, era sâmbătă, o zi caldă și frumoasă de toamnă, nu ne grăbeam nicăieri, aveam tot timpul din lume și am zis „Hai să mergem pe un deal!”. Se vedeau atât de frumos pomii întomniți pe dealurile din jurul nostru (are și Clujul ăsta avantajul lui, în a fi poziționat “în groapă” și fiind înconjurat de dealuri), așa că… am luat harta, ne-am uitat puțin la drumurile de acces spre dealuri și am luat-o din loc.
Locul găsit / descoperit, avea să fie unul, pe cât de neașteptat, pe atât de frumos și liniștit.
A fost exact ceea ce aveam nevoie în acele momente.
„Dar cum ai găsit tu locul ăsta!” … nu eu… eu nu am făcut nimic, Altcineva a vrut ca noi să ajungem Aici…
Ani de liceu…
Ne-am întâlnit în fața liceului cu toții, apoi ne-am îndreptat spre clase împreună cu diriginții. Nu pot să explic sentimentul trăit la vederea băncii şi aşezarea noastră pe aceleaşi locuri ca acum mai bine de 10 ani. M-a văzut colegul de bancă înroşindu-mă, s-a uitat la mine şi mi-a zis “să nu te apuce plânsul!”, noroc că a fost cu ochii pe mine că altfel m-ar fi doborât melancoliile.
Căsătoriți sau nu, cu copii sau fără, după 10 ani, din simpli elevi am ajuns directori, doctori, programatori, fermieri sau IT-işti cu funcții care mai de care…
Aceştia am fost, aceştia am ajuns:
LEGO
T: în ce dată suntem azi? E: 1 iulie!
T: ziua copilului. E: … întârziat! 🙂
Cred că sunt puțini cei care nu au auzit de LEGO, dar cred că sunt și mai puțini cei care au auzit sau care știu istoria care stă în spatele acestor piese de joc.
Pe scurt, povestea începe prin anul 1932, într-un sat din Danemarca, numit Billund, iar numele vine de la „leg godt” care în daneză înseamnă „joacă bine”.
Este o întregă artă construirea diferitelor clădiri, automobile, omuleți și multe alte lucruri frumoase ieșite din imaginația copiilor, cu ajutorul acestor „cărămizi”.
Și noi ne jucam când eram mici, ne construiam cazemate, pe care apoi ne chinuiam și ne luptam să ni le dărâmăm … după ce munceam o după-masă întreagă la ele 🙂 Dar aia ne era ocupația, aia ne făcea pe noi fericiți. Este de admirat ce imaginație au unii copii și ce pot face cu aceste piese.
Pentru toți copiii și pentru toți cei care s-au jucat cel puțin o dată cu LEGO în viața lor, le recomand să asculte The Lego Story.
13 mai 2004
Au trecut 10 de atunci! 10 ani de când am ieșit pentru prima oară din țară, 10 ani de când am jucat cele mai frumoase meciuri de volei din viața mea!
Eram în liceu pe vremea când a venit Renaud la noi la liceu și ne-a spus „ce ați spune dacă ar fi să jucați volei cu niște licee din Canada?” Motivul real a fost că noi eram campioane pe liceele din oraș (cu toată modestia) 🙂
Inițial nu ne-a prea venit a crede, dar în final, totul a fost real, frumos și de neuitat.
Cât volei am jucat în țara asta, niciodată nu s-a întâmplat să ne strige cineva numele la intrarea pe teren (chiar dacă pocit sau cu accente englezești, respectiv franțuzești) și nici să ni se cânte imnul înainte de începerea meciului (campionatele mondiale sunt mici copii) 🙂
PhotogrAndra 