Sau… cum să te bronzezi arzi mai bine față! Pardon, pe jumătate de față că restul au fost ochelarii…
Ne-am cunoscut în tabăra de Crăciun, am râs, am cântat, am împărțit chiar și același pat pentru câteva nopți, ne-am uitat după constelații și ne-am bucurat. La lansarea invitației, nu am zis nu, ci dimpotriva, am zis “ai grijă că eu sunt în stare să vin!”. Am fost acasă într-un weekend şi (cum trebuie să fiu pe fază 24/24) am lucrat o sâmbătă întreagă, iar când mi-a trimis o poză de la ski cu nişte munți cum doar pe “Google” vezi, am zis gata, până aici ți-a fost! Iar peste 3 zile i-am trimis biletul de avion 🙂
Când mi-am luat biletul (nu mă pot abține să nu zic că în acea seară am primit mesaj “astăzi mi-am cumpărat pantofii”… pe când unii se pregătesc de nuntă, altora le arde de ski la 3000++ m), mi se părea că mai este atât de mult până atunci, dar iată că au venit şi aceste zile.
Am avut parte de nişte zile… minunate! Şi greu de descris în cuvinte.
Am vizitat orașul Zurich, prin ploaie, dar nimic nu mai conta, fericirea era prea mare, apoi am fost în două zile la ski: în prima am fost la glaciarul Aletsch (unde am văzut pentru prima oară cum e să ai o hartă cu pârtiile), în a doua la Zermatt (unde am văzut ce înseamnă să schiezi la peste 3500m şi cum poți ajunge dintr-o țară în alta… pe schiuri), iar între, am petrecut o zi alături de români frumoşi și luminoşi, zi în care nu doar că ne-am încărcat bateriile “fiziceşte”, însă am primit şi daruri speşăl.
Înainte de plecare, nu se putea fără… vizita la “muzeu”! Me? Just a visitor, others… real Zooglers 🙂
Cum o fi să ai la servici săli special amenajate pentru relaxare, pentru muzică, pentru dormit, citit, jucat, cântat? A, plus nelipsitul și mult-cunoscutul tobogan din sediile lor 🙂
Restul… în imagini şi în suflet. Mai pot spune doar Mulțumesc!
PhotogrAndra 
