“să crească dorul…”, “e spre întărire…”
No, ce zici, o crescut Dor-ul suficient în ăstea 6 săptămâni?
Da, sunt o nebună, şi da, mint în vederea venitului acasă, dar… în tot răul e şi un bine, întotdeauna!
Nu îmi era dor de astfel de evenimente în familie la care să se strângă toate neamurile, dar no, mama are vorbă: “venim pe rând şi plecăm pe sărite”.
Am profitat de venitul urgent şi pe neaşteptate acasă şi le-am dus taurilor cadourile, iar în schimb am primit îmbrățişări cu suflet (mult aşteptate), am mâncat pufuleți optimişti (ți-am spus, sunt şi aici, dar nu cu tine), mi-am primit cadoul de la mare (după aproape doi anișori) şi mi s-a oferit un pat unde să stau peste noapte (nu mi s-a mai întâmplat până acum să vin acasă, iar mama să-mi spună “vii, da’-ți cauți cazare”) 🙂
PhotogrAndra 