Deoarece spațiul este limitat pe WordPress, am făcut un alt blog:
https://photograndraa.wordpress.com/
Aceleași povești cu fotografii… sau poate doar povești… sau poate doar fotografii, aceeași eu… sau poate nu 🤭
Mulțumesc!
Nu mai știu pentru a câta oară am vizitat acest oraș, însă mereu mă surprinde, mereu găsesc alte locuri și îi descopăr alte părți…
Și pentru că din 2010 mă implic mai mult sau mai puțin în organizarea acestui festival, nu mă pot abține de la a posta câteva instantanee…
Văzut din exterior, ca un simplu spectator, festivalul internațional de teatru, arată într-un fel… din interior, mai ales când ești ajutor al coordonatorului de outdoor… viața arată cam așa: 101 km făcuți în 7(!) zile 😀
Tocmai am aflat că mai este numit și drumul dintre munți… noi am mers doar până la pasul / șaua Urdele, dar și atât cât am văzut a fost spectaculos. Data viitoare mergem până pe Vârful Păpușa ⛰️ și până la Rânca ⛷️
… stai ca pe ace ca să nu vă zică iar cineva gyere ide de acolo 😂
Că așa e când dă omul de floricele… și nu orice floricele… că acum are experiență în cules (cu tonele chiar) la de-astea medicinale, deja mi-a și spus la ce e bun cimbrișorul… până să se apuce de cules 😂
Dacă atunci când am fost prima dată la TEDx am simțit că a fost cea mai motivantă zi din viața mea, m-am asigurat că voi mai trăi această experiență, așa că am fost din nou… și a fost la fel de motivant!
Ediția de anul acesta a avut tema Choices și toți cei care au urcat pe scenă au vorbit despre alegerile pe care le-au făcut de-a lungul vieții. Unii au ales cu bună știință, alții nu au avut încotro, iar alții au avut curaj! Cred că asta este una dintre cele mai puternice mesaje cu care am plecat azi de acolo, să am curaj! (și nădejde în Doamne Doamne 😇)
Când Doamne Doamne îți scoate în cale minuni, iar tu nu poți decât să te bucuri cu toată ființa ta pentru că iei parte la o astfel de trăire!
Știu că nu am mai scris demult aici, dar voi încerca încet-încet, să recuperez, scriind și câte o postare mai veche, acum însă, am un motiv mult prea bine întemeiat care trebuie (de)scris aici. Ce să și faci când te compleșesc emoțiile și bucuria… te descarci. În primul rând prin lacrimi de bucurie, apoi și prin scris 😇
În urmă cu 6 ani, după ce am aflat că Toni este însărcinată, i-am împărtășit un gând… și anume acela de a-mi dori să fiu nașa punctulețului căreia îi va da ea naștere. Așa se face că în septembrie 2016, o botezam pe Cătălina.
Cine ar fi crezut că, după fix 5 ani și jumătate, o voi boteza pe Flavia, surioara mai mică? ☺️ Dacă botezul Cătălinei a avut loc pe 17 septembrie 2016, Flavia a venit pe lume, pe data de 18 septembrie 2021 și… ghici cine a fost nașă pentru a doua oară? 🥰
Așa că ziua de astăzi a fost mare pentru noi două, amândouă. De cum a început Părintele să citească rugăciunile, mi-au dat lacrimile, rapid și instant, iar tu ai adormit la mine în brațe, precum surioara ta mai mare, când a trăit aceleași momente ca și tine. Nu cred că mai are rost să spun cât de cuminte ai fost pe tot parcursul botezului, cât de atentă ai fost tu la tot ce se întâmpla în jurul nostru, la cum mă priveai și la cum te-ai prins de cristelnița Părintelui și nu ți-ai mai dat drumul :))
Momentele astea pentru mine sunt pur și simplu înălțătoare 😇 Îmi făceam griji că la aproape cele 6 luni ale tale (și cele 6 kilograme), îmi va fi destul de greu să te țin în brațe, și știu că m-a întrebat și Toni la un moment dat, în timpul botezului, dacă mai pot… dar în acele momente, efectiv am uitat de tot și toate… nu mai simțeam nicio greutate, simțeam doar cum, pentru câteva clipe… pluteai 😇
Mă bucur că ți-am fost alături în asemenea momente importante din viața oricărui creștin și că am putut da răspunsuri în fața lui Doamne Doamne pentru tine 😇
Îți mulțumesc enorm pentru toată bucuria și emoția trăită!
Am început un nou drum, împreună 🥰 Dă Doamne să fie unul presărat cu sănătate, bucurii și dragoste din plin! 💖
Te pupăcește, cu mare-mare drag,
Nănașa!
…este denumirea Brașovului în germană, iar în latină se numește Corona… a luat cu totul alt sens acest cuvânt în perioada pe care o trăim…
Tot frumos ești, mă!
Pentrucă nu am mai fost demult, pentrucă nevoie, pentrucă lipsă, pentrucă acceptăm orice măsuri doar să ne satisfacem dorurile… pentrucă a fost diferit, dar astea sunt #regulile, așa că ne conformăm, chiar dacă trebuie să stăm la distanță de un scaun (liber) unii de alții și nu mai intrăm ca oile toți odată :))
Dar a fost frumos, a fost unul din lucrurile cărora le-am simțit lipsa în #pandemie, sentimentul de a fi acolo, cu oameni, printre oameni, pentru oameni… teatrul este făcut cu oameni pentru oameni, fără public, acela nu mai e un spectacol, e doar o repetiție… reacțiile și aplauzele oamenilor, hrănesc și le dau energie actorilor!
Mulțumim că ne-ați reamintit emoția, lumea poveștilor și a bucuriei!
Și ce alt spectacol să vezi într-o zi de 14 februarie, decât… Cerere în căsăorie 🙃
Mulțumesc!
PhotogrAndra 